Subcapitolul 1 Copiii refugiați
Copiii refugiați se confruntă cu multe adversități (atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ). Aceștia trec adesea prin traumele războiului, expatriere și, în multe cazuri, prin separarea violentă de familiile lor.
Patru domenii de provocări cu care se confruntă copiii refugiați: emoțional, lingvistic, academic și social.
traumele, conflictele și violențele de dinaintea sosirii pot provoca un stres sever pentru copiii refugiați și le pot afecta funcțiile cognitive și performanțele școlare. Copiii refugiați devin adesea retrași mental în clasă, agresivi față de colegii lor sau întâmpină dificultăți de concentrare.
bariera lingvistică poate cauza, de asemenea, dificultăți pentru copiii refugiați. Necunoașterea limbii țării gazde în care copilul este refugiat, analfabetismul și școlarizarea formală redusă sau inexistentă pot exacerba și mai mult barierele în calea integrării școlare a copiilor refugiați, afectând capacitatea acestora de a învăța o nouă limbă și a performa la testele cognitive. Aceștia sunt mai predispuși la eșec sau la abandon școlar. Din cauza cunoștințelor lingvistice limitate, le este mult mai dificil să se integreze și să își facă prieteni, mai ales acolo unde concurența între colegi este proeminentă. Copiii care simt că nu se pot integra, pot fi mai predispuși la hărțuire, care, la rândul lor, îi înstrăinează și mai mult, creând un cerc vicios.
așteptări din partea copiilor de a se adapta la noile practici de predare, rutine școlare și stiluri de învățare din țara gazdă. În plus, mulți elevi refugiați se confruntă cu discriminarea în școli nu numai din partea colegilor lor, ci și din partea profesorilor.
Elevii refugiați din școli se simt adesea inconfortabil în a-și exprima problemele și preocupările în fața profesorilor și administratorilor care sunt în principal vorbitori de limba engleză și de rasă albă (studiu în Canada: Ryan, Pollock și Antonelli (2009). Copiii se pot simți distanțați și de părinții lor care nu au cunoștințe de limbă maternă și care pot să nu fie familiarizați cu un anumit sistem școlar.
- Problemele copiilor refugiați rămân adesea neobservate atât de personalul școlii, cât și de părinți și le afectează sentimentul de apartenență și de conectare, iar cadrele școlare ar putea duce la izolarea lor și la descurajarea implicării lor în societatea de primire.
- Necesitatea unei școli și a unei educații multiculturale: Școala poate juca un rol esențial în promovarea respectului reciproc prin intermediul proceselor de enculturație și aculturație.
- Aceasta poate ajuta grupurile culturale să se simtă incluse și, prin urmare, mai implicate în comunitatea școlară.
- Ajută la obținerea unei reprezentări și a unei cunoașteri exacte a grupurilor culturale prin intermediul procesului de înțelegere interculturală.
- Promovează interacțiunea interculturală și armonia în mediul școlar.
- Ajută la obținerea unei conștientizări a prejudecăților și încurajează gândirea critică cu privire la problemele sociale actuale legate de diversitatea culturală, cum ar fi rasismul instituțional, clasismul, sexismul, abilitatea, ageismul și homofobia.
- Oferă echitate în educație: profesorii oferă ajutor specific copiilor refugiați pentru a avea rezultate școlare mai bune
Activitatea 1: "Poveștile din depozit"
Scopul acestui atelier este de a încuraja educatorii să înțeleagă și să se conecteze cu experiența migrației și să îi ajute pe elevii refugiați să își comunice trecutul în clasă. Acesta este inspirat de învățarea bazată pe obiecte, o tehnică populară în rândul educatorilor de muzeu și care permite depășirea barierei lingvistice dintre elevii refugiați și cei nativi.
- Empatie
- Comunicare eficientă
- Incluziune față de copiii vulnerabili
- Valize sau cutii mici cu jurnale, fotografii și obiecte personale,
- flipchart și coli mari de hârtie,
- Stilou/ creion/ marker/ listă de sarcini
90 minute
#război, #expatriare, #acasă, #memorii, #așteptări, #viață
Introducere/icebreaker: (20min)
- Rugați participanții să își spună numele și experiența lor de călătorie. Apoi, rugați-i pe participanți să noteze ce le vine în minte atunci când aud cuvântul “acasă”.
- Cum vă simțiți când sunteți departe de casă?
- Rugați participanții să își comunice gândurile în mod non-verbal (prin desenarea unui obiect, a unei imagini, prin reconstituirea emoțiilor cu un partener etc.).
- Împărtășiți-vă gândurile cu privire la absența limbii și la sentimentul de nostalgie.
Îmbogățirea cunoștințelor: (40min)
- Împărțiți-vă în grupuri sau în break-out rooms
- Fiecare grup de educatori primește desenul unei valize, umplută cu obiecte personale. Fiecare grup de obiecte trebuie să reprezinte o persoană și experiența acesteia de a-și părăsi brusc propria țară pentru o alta, din cauza războiului. Dacă lucrați în persoană, încercați să puneți laolaltă valize, cutii, genți de mână etc..
- Discutați poveștile din spatele obiectelor și împărtășiți-vă opiniile cu restul grupului.
- Ce ați lua cu dumneavoastră dacă ar începe un război chiar acum?
- Ce ați lăsa în urmă?
- Cu cine ați dori să fiți?
- Unde v-ați duce?
Soluție/Rezolvare propusă Reziliență și incluziune: (20min)
- Discutați cazuri de primire a copiilor-refugiați în clasa sau școala dumneavoastră.
- Împărțiți-vă în grupuri și elaborați proiecte de jocuri și tehnici pentru a ajuta copiii-refugiați:
- să-i cunoască pe ceilalți colegi de clasă
- să se simtă confortabil în școală și în cartier
- să se familiarizeze cu limba dvs. în situații din viața reală
Debriefing/ evaluare: (10 min)