Termenul de transdisciplinaritate – sau curriculum tematic – schimbă paradigma de predare, în care cunoștințele aferente sunt gândite în jurul unei teme și nu prin discipline (Piaget, 1973). S-a considerat că această înlănțuire a procesului îi va ajuta pe elevi (atât pe cei mai mici, cât și pe cei mai mari) să învețe mai organic, răspunzând la diferitele niveluri de detaliu.
Transdisciplinaritatea este considerată ca existând încă din 1930, când Dewey (1933) a asociat noțiunea de învățare prin intermediul temelor cu un proces de învățare mai semnificativ, în care integrarea naturii în tehnicile de învățare ar încuraja elevii să construiască sensuri, să dobândească înțelegere și să utilizeze noi cunoștințe ca un transfer de concepte între discipline.
Potrivit lui John (2015), o educație bazată pe teme le permite elevilor să învețe abilități cognitive în contextul unui subiect din lumea reală, care este suficient de specific pentru a fi practic și suficient de larg pentru a permite o explorare creativă. În acest fel, atunci când un elev se confruntă cu o problemă, va avea un proces de gândire diferit, deoarece dispune de alte cunoștințe și abilități de rezolvare a problemelor legate de temă în întregul său, și nu doar într-un context disciplinar.