Educația privind drepturile copilului – sau CRE – își propune să introducă, să dezvolte, să explice și să integreze acest subiect în cadrul unei clase, de la nivelul învățământului preșcolar până la cel secundar. Odată cu aceasta, există multe modalități de a congrega CRE cu metode inter- și transdisciplinare.
Organizația Națiunilor Unite a găzduit Convențiile privind drepturile copilului în 2003. Această convenție a venit să dezvolte o serie de drepturi pe care toți copiii ar trebui să le aibă, începând să aibă “viziunea unui copil ca entitate separată în primii ani de viață și nu doar ca viitor cetățean” (Louviot, Moody & Darbellay, p. 1, 2019).
Furnizorii de servicii nestatale își desfășoară activitatea în conformitate cu dispozițiile acesteia, creând astfel obligații indirecte pentru acești actori.
ONU, 2003a, paragraful 43
După cum se menționează în articolul ONU de mai sus, statul nu este singurul actor responsabil pentru respectarea drepturilor copilului. Protecția tuturor drepturilor ar trebui să fie garantată de toți actorii, aceștia fiind părinții, tutorii, familia apropiată, educatorii, agenții statului și toate persoanele de vârstă. Ambele articole 28 și 29 arată că unul dintre drepturile scrise acolo corespunde Educației.