Michael Fullan și-a concentrat activitatea asupra schimbărilor din domeniul educației. Modelul său acordă o atenție deosebită “participanților umani care iau parte la procesul de schimbare” (Ellsworth, 2001), subliniind astfel orientări specifice pentru a rezista, a face față sau a conduce eforturile de schimbare (Fullan & Stiegelbauer’s, 1991). El consideră că, pentru a începe procesul de schimbare, trebuie mai întâi să ai un scop moral: să acționezi cu intenția de a face o diferență pozitivă în viața oamenilor pe care îi afectează.
Oamenii, după cum susține Fullan, nu vor împărtăși informații decât dacă sunt dedicați proiectului, iar acest lucru include și faptul că ei cred că există un scop moral. Fiecare parte interesată în schimbarea educațională este considerată ca un agent al schimbării cu un potențial enorm pentru o schimbare adevărată și semnificativă, pur și simplu prin crearea unei coaliții cu alți agenți ai schimbării, atât în cadrul propriului grup, cât și în cadrul tuturor grupurilor (Ellsworth, 2001; Fullan și Stiegerlbauer,1991). Singurul factor comun al fiecărei inițiative de schimbare de succes este faptul că relațiile se îmbunătățesc.
Fullan (1982, 1991) a propus că există trei faze mari în procesul de schimbare: inițiere, implementare și instituționalizare. Acestea sunt examinate mai jos în contextul elaborării unei politici școlare bazate pe drepturi.
|
Inițiere |
Implementare |
Instituționalizare |
|
|
|
Fullan (1999) a subliniat că o inovație fără un scop moral este sortită eșecului.
O politică școlară bazată pe drepturi (Rights Based School Policy – RBSP) oferă un scop moral incontestabil, care este în concordanță cu însăși esența și scopul educației: de a oferi tinerilor lucrurile de care au nevoie pentru a se dezvolta într-un mod ordonat și consecutiv și a deveni membri ai societății (Dewey, 1934). O abordare bazată pe drepturi se înscrie în noțiunea unei comunități care se ocupă de toți membrii săi fără discriminare.
Cu toate acestea, moralitatea unui scop nu ar trebui să se epuizeze în scopul în sine, ci ar trebui să se extindă până la a face o diferență pozitivă în viața tuturor oamenilor pe care îi afectează, inclusiv a tuturor celor care sunt chemați să îl pună în aplicare.
Ca atare, ar trebui să fie democratic, transparent și incluziv, permițând astfel tuturor părților implicate să participe în mod activ la toate etapele de dezvoltare a acestuia, de la inițiere până la implementare și instituționalizare.
Prin urmare, toți participanții sunt considerați ca fiind părți interesate, iar opiniile lor ar trebui să fie luate în considerare în mod egal. Elevii, profesorii, părinții, personalul auxiliar și alți membri ai comunității ar trebui să fie implicați în acest proces.
În plus, aspectele referitoare la cultura, etica și modul de funcționare a școlii nu ar trebui să fie neglijate, ci ar trebui să se acționeze în mod activ în acest sens. inarea și acordarea de protecție și asistență acelor membri ai săi care sunt cei mai vulnerabili.