Subcapitolul 3 Copiii victime ale abuzurilor, relelor tratamente și sărăciei / Copii privați de drepturile lor fundamentale

Modulul 2 : Să înțelegem nevoile tuturor copiilor, în special ale grupurilor vulnerabile de copii Capitolul 2 Direcționarea vulnerabilităților specifice Subcapitolul 3 Copiii victime ale abuzurilor, relelor tratamente și sărăciei / Copii privați de drepturile lor fundamentale

Copiii care sunt deosebit de vulnerabili și care pot avea un spectru și mai larg de nevoi și implicare în procesul educațional sunt copiii care sunt victime ale relelor tratamente. Educația poate acționa ca un factor de protecție pentru acești copii. Câteva fapte:

Studiile arată că copiii care au suferit de neglijare, prezintă rezultate școlare mai slabe decât copiii care au fost abuzați fizic.
Copiii maltratați au un risc mai mare de a prezenta abilități sociale slabe și probleme de comportament în clasă.
Maltratarea în primii cinci ani de viață aproape triplează probabilitatea ca un copil să aibă probleme academice (abandon școlar înainte de a termina liceul).
Maltratarea copiilor a fost, de asemenea, legată de o funcționare cognitivă mai scăzută (mai exact, scoruri mai mici la IQ în comparație cu grupul de control) și de apariția frecventă a comportamentelor problematice la copii și adolescenți.

Caracteristici care pot fi considerate factori de risc pentru copiii maltratați în vederea abandonului școlar:

Factori de risc asupra copiilor:

a) copii cu vârsta sub patru ani sau adolescenți, b) copii nedoriți și copii care nu pot răspunde așteptărilor părinților, c) copii cu nevoi speciale, dizabilități intelectuale sau tulburări neurologice, d) copii identificați ca fiind

Factori de risc pentru părinți/îngrijitori:

a) dificultăți în stabilirea legăturii cu un nou-născut, b) nu îngrijesc copilul, c) au fost ei înșiși maltratați în copilărie, d) nu sunt conștienți de dezvoltarea copilului sau au așteptări nerealiste, e) fac abuz de alcool sau de droguri, inclusiv în timpul sarcinii, e) au o stimă de sine scăzută, f) suferă de un control slab al impulsurilor, g) au o tulburare mentală sau neurologică, h) sunt implicați în activități infracționale, i) se confruntă cu dificultăți financiare.

Fapte:

Profesorii și consilierii școlari sunt slab pregătiți să recunoască semnele de maltratare a copiilor.
Există o lacună în procedurile de raportare

Recomandări:

Este importantă formarea consilierilor școlari și a profesorilor. Educatorii bine pregătiți din școli pot fi de mare ajutor pentru copiii maltratați și familiile acestora.
Este esențial ca școlile să aibă politici clare de raportare în ceea ce privește cazurile de maltratare a copiilor. Școlile ar trebui să genereze orientări clare cu privire la raportarea cazurilor de rele tratamente și acestea ar trebui să fie puse la dispoziția personalului responsabil.
În orice caz, atunci când se tratează cazuri de rele tratamente de orice fel, este important ca profesorii și consilierii (ca persoane la care elevii se pot adresa), să nu uite niciodată că copiii nu sunt niciodată vinovați pentru rele tratamente!

Sărăcia:

Sărăcia este în creștere, iar tot mai mulți copii se confruntă acum cu sărăcia severă
Experiența sărăciei, chiar și pentru câțiva ani, poate avea un impact negativ semnificativ asupra dezvoltării copiilor mici, în special a celor sub cinci ani, deoarece aceste etape timpurii ale vieții unui copil reprezintă o perioadă critică pentru dezvoltarea cognitivă, lingvistică și socială. Neglijența în copilărie, sărăcia familială din copilărie și sărăcia din cartier în copilărie contribuie fiecare la rezultate slabe mai târziu în viață.
Inegalitățile educaționale, care încep în anii preșcolari, continuă de obicei să se accentueze pe parcursul învățământului primar și secundar. Dacă un copil nu intră “pregătit pentru școală” cu abilități de bază, capacitatea sa de a profita la maximum de experiențele de învățare, de a-și dezvolta abilitățile sociale și de a stabili prietenii este redusă. Pe termen mai lung, rămânerea în urmă în primii ani de viață dezavantajează restul carierei școlare a unui copil, oportunitățile de angajare și șansele de viață la vârsta adultă (Save the Children, 2016).
Traiul în sărăcie poate expune copiii la un risc semnificativ de a suferi o întârziere în dezvoltarea limbajului. Acest lucru poate avea consecințe majore pentru dezvoltarea timpurie a abilităților de citire. Capacitatea de a citi bine este vitală pentru perspectivele unui copil la școală și în viață în general.
În cele din urmă, copiii săraci sunt adesea forțați să muncească (o formă explicită de exploatare a copiilor) sau chiar să fure pentru a supraviețui.
Educația incluzivă ar trebui să vină, de asemenea, în moduri care pot implica copiii săraci în procesul educațional, acționând astfel ca o măsură preventivă a abandonului școlar, precum și ajutându-i pe copii să își realizeze potențialul.