Articolul 12 din UNCRC sau, așa cum este cunoscut mai larg, “dreptul de a fi ascultat”:
Statele partenere asigură copilului care este capabil să își formeze propria opinie dreptul de a-și exprima liber opinia în toate chestiunile care îl privesc, opiniile copilului fiind luate în considerare în mod corespunzător, în funcție de vârsta și de gradul de maturitate al copilului.
În acest scop, copilului i se oferă, în special, posibilitatea de a fi audiat în toate procedurile judiciare și administrative care îl privesc, fie direct, fie prin intermediul unui reprezentant sau al unui organism adecvat, într-un mod compatibil cu normele procedurale din dreptul intern
”A vorbi mai tare” este departe de a fi doar un clișeu!
Este una dintre sursele de putere ale unor tratate precum UNCRC.
Nicio legislație, nicio regulă, nicio jurisprudență nu va îmbunătăți lucrurile dacă cultura pe care articolul 12 UNCRC intenționează să o instituie nu este cultivată zi de zi în clasă, în curtea școlii, la cantină, în excursiile școlare.
”A vorbi mai tare” este fundamentul creării unui ecosistem existent de protecție a copilului, căruia copiii se pot adresa cu întrebări, solicitări, plângeri, chiar – sau practic – fără acordul părinților lor. Ceea ce duce la întrebarea ”cine protejează drepturile copiilor”?